Repo și opțiune,

Tradeville » Educaţie » Tradepedia » Piete interne de obligatiuni Piete interne de obligatiuni 2. Emisiuni corporative Obligatiunile interne sunt emise de catre debitori pe piata lor interna si in moneda interna proprie.

Aceste obligatiuni sunt reglementate de guvernul tarii in care se face emisiunea si fac obiectul reglementarilor privind retinerile de impozite. Cele mai importante binary options bnomo investiție mai lichide piete interne de datorie sunt cele reprezentate de emisiunile de stat, numite diferit in functie de statul de provenienta insa similare din toate punctele de vedere.

Emisiuni de stat Emisiunile de stat sunt realizate de state suverane si sunt denominate in moneda proprie a respectivelor state. Instrumentele sunt emise in scopul procurarii de capital de baza pentru finantarea proiectelor guvernamentale, pentru plata datoriei ajunse la scadenta si pentru plata dobanzii la datoria existenta.

Traducere "acorduri repo" în germană

Piata emisiunilor de stat este etalon la care se raporteaza stabilirea preturilor pentru celelalte obligatiuni. In termeni de sume nominale cea mai mare piata de acest fel din repo și opțiune este piata SUA. Traditional majoritatea obligatiunilor de stat sunt emise sub forma de tipuri conventionale insa in ultima vreme odata cu globalizarea pietelor financiare pe care se tranzactioneaza 24 de ore pe zi pentru multe guverne a devenit evidenta necesitatea unor modificari menite a asigura lichiditatea necesara si o mai mare atractivitate pentru investitori precum si o stabilitate sporita a tranzactiilor cu obligatiuni.

Cateva din evolutile importante care au afectat tranzactile cu obligatiuni ale mai multor guverne sunt: tranzactiile repo; obligatiunile raportate la indici sau obligatiunile indexate la inflatie. Tranzactiile repo Pe pietele financiare jucatorii de piata au nevoie sa isi finanteze activitatile pe seama unor imprumuturi astfel, acestia solicita garantarea imprumutului printr-un colateral.

Astfel, un aranjament repo de rascumparare este o intelegere avand ca obiect vanzarea unui instrument simultan cu o intelegere prin care vanzatorul se angajeaza sa rascumpere instrumentul respectiv la o data viitoare si la un pret convenite. Un aranjament de rascumparare inversat este o intelegere avand ca obiect cumpararea unui instrument simultan cu repo și opțiune intelegere prin care vanzatorul se angajeaza sa revanda instrumentul respectiv la o data viitoare si un pret convenit.

O tranzactie de tip repo este un aranjament de vanzare si rascumparare care poate utiliza aproape orice activ colateral insa cel mai frecvent utilizate sunt instrumentele emise de guverne datorita solvabilitatii emitentilor. Rata dobanzii implicata repo și opțiune diferenta intre repo și opțiune de vanzare si pretul de cumparare se numeste rata repo.

Tranzactiile repo sunt adesea utilizate de catre bancile centrale ca mijloace de control monetar. Atunci cand Fed recurge repo și opțiune utilizarea tranzactiilor de tip repo face initial o cumparare de note de trezorerie numite T-Bills pentru a injecta bani in piata.

In alte tari pietele de tip repo sunt relativ noi si tranzactionarea overnight este utilizata numai pentru a se profita de situatia in care revenirea pentru termenele de scadenta mai indelungate este mai ridicata. Dealerii tin o evidenta a repo-urilor si repo-urilor inversate cu speranta gasirii de contrapartide compatibile si realizarii unor spreaduri de mijloc profitabila actionand de o maniera similara cu cea a unei banci — acordand imprumuturi pe de o parte si preluand depozite pe de alta parte.

Piete interne de obligatiuni

Contrapartidele tipice in cadrul unui repo sunt: -bancile centrale -fondurile de asigurari -marile corporatii Piata repo formalizeaza utilizarea instrumentelor purtatoare de dobanda drept garantii colaterale pentru imprumuturi.

In unele cazuri, dealerii utilizeaza numerarul procurat pe seama obligatiunilor existente in scopul cumpararii de obligatiuni suplimentare. In alte cazuri este posibil ca dealerii sa repo și opțiune vandut obligatiuni pe care nu le poseda de fapt si sa utilizeze pietele repo pentru a lua cu imprumut obligatiunile de care au nevoie pentru cash.

Repo-urile pot fi asemanatoare contractelor futures prin aceea ca dealerii pot deschide si inchide pozitii uriase fara a implica prea mult capitalul propriu. Obligatiunile secventiale Obligatiunea secventiala este o obligatiune conventionala separata in fluxurile sale cash componente. Asta inseamna ca fiecare plata de cupon si capitalul aferent devin o obligatiune separata cu scadenta individualizata.

De aceea o obligatiune secventiala devine o serie de obligatiuni cu cupon zero care pot fi tranzactionate pe cont propriu. Obligatiuni raportate la indici si obligatiuni câștigați bani cu transferuri la inflatie Prima tara care a introdus astfel de obligatiuni a fost Marea Britanie prin crearea unor obligatiuni pentru care atat dobanda cat si capitalul de baza erau astfel ajustate incat sa reflecte modificarile inregistrate de indicele pretului cu amanuntul Retail Price Index.

In SUA s-au emis obligatiuni indexate la inflatie, raportate la indicele pretului de consum. Repo și opțiune corporative Emisiunile de obligatiuni corporative sunt instrumente emise de organizatile interne in moneda interna.

Act legislativ

De regula acestea sunt emise de catre un sindicat al bancilor interne. Tipurile de instrumente utilizate de organizatile comerciale pot sa difere de cele emise de guverne, datoria corporativa poate fi legata de titlurile de valoare a acesteia in timp ce pentru guverne aceasta posibilitate nu exista. Initial pietele interne se aflau acolo unde corporatiile incercau sa procure bani prin emiterea de actiuni, angajand imprumuturi de la banci prin intermediul unor imprumuturi nenegociabile sau prin emiterea de datorie sub forma de emisiuni de imprumut sau obligatiuni comercializabile.

Obligatiunile corporative ofera riscuri si recompense diferite fata de emisiunile de stat. Multe din emisiunile corporative de pe pietele interne implica un sindicat al bancilor interne al carui manager coordonator repo și opțiune numit de catre emitent.

Unii dintre cei mai des uzitati termenii asociati emiterii obligatiunilor corporative sunt: titluri decreanta, obligatiuni garantate, obligatiuni subordonate, certificate cu rata flotanta, obligatiuni cu cupon zero, obligatiuni convertibile. Titlul de creanta poate fi impartit in unitati si tranzactionat la bursa sau OTC over-the-counter sub forma de actiuni pe titluri de creanta debentures stocks.

Traducere "repurchase" în română

De regula titlurile de creanta raporteaza cupoane fixe, semianuale, sub forma de procent din valoarea nominala, iar detinatorii primesc un certificat de proprietate. Titlurile de creanta sunt imprumuturi asigurate prin sarcini fixe sau flotante bazate de regula pe proprietatile sau activele financiare ale unei corporatii. Titlurile de creanta cu sarcini fixe precizeaza activele de care corporatia nu are nevoie sa dispuna astfel daca corporatia respectiva intra in lichidare atunci acele active sunt vandute pentru a asigura platil in contul titlului de creanta.

Titlurile de creanta cu sarcini flotante acopera toate activele unei corporatii si daca respectiva corporatie intra in lichidare atunci toate activele sunt vandute pentru efectuarea platilor in contul titlului de creanta.

Distinctia intre aceste titluri de creanta este importanta intrucat tipul acestora determina prioritatea de care dispune detinatorul unui astfel de titlu in cazul in care respectiva corporatie intra in lichidare. Ordinea reglementarii preturilor este urmatoarea: 1. Obligatiunile garantate Sunt obligatiuni neasigurate care sunt garantate de o terta parte de regula o corporatie inrudita cu emitentul sau o alta organizatie din acelasi grup ca si corporatia emitenta.

Obligatiuni subordonate Sunt obligatiuni subordonate unei alte datorii iar in cazul unei lichidari aceste instrumente sunt platite dupa satisfacerea datoriilor initiale.

Certificate cu rata repo și opțiune Sunt instrumente care nu prezinta o rata fixa a cuponului dar in schimb platesc cupoanele la anumite perioade precizate pe baza unui indice cum ar fi de exemplu LIBOR. Obligatiuni de cupon zero Sunt obligatiuni care, dupa cum sugereaza si numele, nu au nici cupon, deci nu sunt purtatoare de dobanda.

Obligatiunea este vanduta cu un discount, detinatorul acestuia primind valoarea dobanzii la scadenta. Perioadele de scadenta pentru obligatiunile cupon sunt de regula de ani. Obligatiuni convertibile Reprezinta efectiv o optiune call la un anumit pret de exercitare stabilit. De regula detinatorul unei obligatiuni are optiunea de a converti datoria, la termenele stabilite, in actiuni obisnuite sau preferentiale ale corporatiei emitente la un pret prestabilit.

De obicei in termenii obligatiunilor se mentioneaza numarul de actiuni permis pentru conversie, fiind proportional cu suma data cu imprumut de catre investitor. Aceasta rata de conversie garantata reprezinta moul in care investitorii spera sa obtina profit. Ei spera ca pretul de conversie sa fie mai scazut decat pretul viitor al actiunilor astfel incat sa poata cumpara ieftin si vinde scump. Acest profit potential permite emitatorilor sa ofere instrumente de conversie la o rata mai scazuta decat in cazul unei obligatiuni directe.

Conturi Demo Gratuite.