Opțiunea este toleranța. Toleranţa interconfesională în şcoală - Biblioteca psihologului

Despre toleranță și alte „prostii” (I)

Filosofie Societate 0 Comments Astăzi, a fi tolerant sună straniu. Am zice chiar că pare retrograd să mai invoci acest cuvânt, probabil pentru că, formal, toleranța este un lucru firesc și acceptat.

Tendința s-a deplasat în prezent către dezbaterile privind multi- și interculturalismul, iar, spre deosebire de acestea, toleranța pare un concept minimal care nu mai poate surprinde realitățile cu care ne confruntăm.

Был ли он сам творцом собственной судьбы или же судьба как-то по-особенному возлюбила. Возможно, все это было лишь производным теории вероятностей, действия законов случая. Ведь любой мог обнаружить путь, по которому он уже прошел, и бессчетное количество раз за минувшие тысячелетия другие, должно быть, заходили почти так же .

Însă promovarea diversității culturale presupune, întâi de toate, să învățăm să fim cel puțin toleranți. Opțiunea este toleranța a înțelege noțiunea de toleranță este necesar să diferențiem sensurile de bază de diversele concepții asupra cuvântului; în viața de zi cu zi, utilizarea termenului implică, de regulă, un amestec între cele două dimensiuni ale sale, un amestec ce generează adesea confuzie.

  • Проект продвигался вперед во всеоружии знания, добытого такой дорогой ценой, и на этот раз он привел к успеху.
  • В сущности, Олвин обрел свободу взрослого человека за много лет до наступления установленного срока.
  • Pedagogie proiect

Fiecare dintre aceste trei condiții conține sau poate genera situații paradoxale. Paradoxul apare deoarece o atitudine imorală — aceea de a considera alte rase inferioare — va fi percepută drept virtute, un act demn de admirat; acest exemplu este valabil dacă și numai dacă privim toleranța din perspectivă morală. Dacă atât justificările obiecției, cât și cele ale acceptării sunt considerate a fi de ordin moral, paradoxul apare deoarece pare corect sau necesar din punct de vedere etic să tolerăm ceea ce considerăm a fi greșit tot din perspectivă morală.

Navigare în articole

Tratează toleranța o problemă ce ține de reciprocitate și, prin urmare, cei intoleranți nu trebuie tolerați. Însă caracterizarea anumitor grupuri drept intolerante poate cădea în capcana unilateralității și, la rândul ei, a intoleranței. Astfel, toleranța devine un act arbitrar și este susceptibilă de a se tranforma în intoleranță. În urma clarificării acestor aspecte, în continuare voi încerca să urmăresc și să analizez conceptul de toleranță în limba română, unde derivă, în mod evident, de la a tolera, a cărui semnificație este aceea de a îngădui, a permite o situație, un fapt nepermis ; a trece cu vederea; a admite, a suporta.

opțiunea este toleranța câștigurile pe cripto

Conjugat, verbul capătă o nuanță peiorativă; de pildă, prin sintagma ne tolerăm reciproc înțelegem, de regulă, că raporturile dintre două persoane se caracterizează, în esență, prin percepție afectivă negativă sau, cel mult, indiferență mutuală. Potrivit DEX-ului, toleranță înseamnă faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. Conform Wikipedia, sensul se modifică: toleranța este un termen social, etic și religios aplicabil unei colectivități sau individ, care definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale de orice natură politice, religioase etc.

Despre toleranță și alte „prostii” (I)

Observăm, așadar, că aceste două definiții pornesc de la o idee comună — aceea de a admite ceva ce se află în dezacord cu opiniile noastre —, însă traiectoria lor se diferențiază destul de clar — faptul-de-a-tolera care comportă, mai degrabă, valențele ideii de a suportaîn cazul primei, și faptul-de-a-respecta, în cel de-al doilea caz, având semnificații diferite. Firește, cele două semnificații nu sunt de sine stătătoare, în uzul curent toleration și tolerance aflându-se la alegerea intuitivă a vorbitorilor.

Toleranța se află în plan secund, fiind numai un mijloc prin care o situație particulară, clar delimitată, poate deveni acceptabilă pe termen scurt și în condiții speciale; în acest prim caz, rezonanța conceptului este negativă.

Dacă privim istoricul cuvântului, toleranța apare în istoria culturii europene pentru prima dată înfiind folosit în sensul de a avea permisiunea autorităților, deși ideea de toleranță există încă din Antichitate, când opțiunea este toleranța profund legată de acceptarea religioasă — tendință care se păstrează de-a lungul Evului Mediu.

opțiunea este toleranța site face bani

În perioada iluministă însă această idee a toleranței este percepută și analizată ca o bază pentru codurile de legi și ca un mod pragmatic de a evita ciocniri religioase și revolte civile.

Viziunea iluministă pune bazele perspectivei moderne asupra conceptului, potrivit căreia toleranța este o componentă liberală esențială în reglementarea drepturilor omului, iar nerespectarea ei este sancționată prin lege.

Ce este toleranţa?

Toleranţa interconfesională în şcoală Autor: Golovei Lilia Noţiunea toleranţă înseamnă indulgenţă, îngăduinţă. Trăim într-o societate ce nu este omogenă, deoarece e alcătuită din oameni diferiţi în funcţie de vârstă, grupul social, educaţie, interese, religie etc.

Apanajul umanităţii. Voltaire Așadar, prin prisma celei de-a doua definiții, opțiunea este toleranța devine și este percepută drept scop în sine, finalitatea sa este mult mai largă și presupune modificări structurale la nivel psihologic și axiologic pentru subiectul tolerant. Prin urmare, ideea inițială, aceea de a admite ceva cu care nu suntem de acord, își pierde ecoul, deși opțiunea este toleranța lipsește, însă accentul se deplasează către valori precum respect, acceptare interumană nediscriminatorie, spre ceea ce este politically correct; tonalitatea în acest caz capătă valențe pozitive.

Vorbim, de regulă, despre toleranță în sensul de opțiune atunci când în sfera noastră de gândire și de acțiune survin elemente care intră în contradictoriu cu percepțiile și cu judecățile noastre de valoare inițiale și suntem tentați să folosim acest concept cu precădere în situații pe care le percepem negativ. Utilizarea cuvântului se opțiunea este toleranța, prin urmare, in extenso, în bună măsură în baza primei definiții pe care am semnalat-o, fie din cauza asocierii inconștiente pe care o realizăm la nivel mental cu acțiunea de a opțiunea este toleranța, fie din cauza nesesizării, în unele situații, a modificării de sens pe care am analizat-o — cele două cauze se determină reciproc.

Información del documento

O posibilă explicație poate fi aceea potrivit căreia cuvintele reprezintă, în mare parte, un construct social, rostirea lor este însoțită de semnificații adaptate unui anumit context istoric, social și cultural. Înțelegerea și însușirea anumitor concepte se realizează, de foarte multe ori, prin uzul lor comun, în funcție de situațiile și momentele în care sunt folosite de cei din jurul nostru. Nu este nevoie să consultăm dicționare sau definiții convențional acceptate, deoarece reușim să atașăm concepte ideilor pe care încercăm să le exprimăm prin asocierea care se realizează de cele mai multe ori spontan în mintea noastră cu fapte, obiecte, stări și situații cunoscute anterior.

În cazul de față, folosirea negativă a termenului poate fi rezultatul unui proces extrem de complex de construcție socială, în urma căruia toleranța ajunge să fie percepută negativ, restrictiv sau chiar ironic.

Dezbatere-Toleranță sau atitudine? Hărțuirea nu este o opțiune!

But while for some toleration appears to be the magic word invoking a peaceful and cooperative way of living together in mutual recognition and political equality, for others it is a word signifying power, domination and exclusion. Rainer Forst Ținând seama de sensurile semnalate, fie că vorbim despre toleranță așa-zis pozitivă, fie negativă, asumarea conceptului presupune conștientizarea semnificațiilor sale și o alegere sau, cel puțin, posibilitatea acesteia.

PERICOLELE ŞI CAPCANELE EZOTERISMULUI ÎN PRACTICILE CONTEMPORANE - INVITAT: DORU BEM

Dat fiind că reacția umană firească în cazul apariției în sfera noastră de cunoaștere a unor elemente intruzive tinde să fie impulsivă și posibil agresivă într-o primă fază, toleranța nu poate apărea decât în situații în care este precedată de reflecție, devenind ulterior o opțiune. Am încercat să subliniez până în acest moment că există o serie de nivele de toleranță, în funcție de gradul în care semnificațiile conceptului sunt asumate și internalizate, dar o privire asupra concepțiilor ce există asupra cuvântului ne-ar putea crea o imagine mai clară.

opțiunea este toleranța câștigurile pe distribuția internetului

Puteți citi în continuare despre toleranță aici.

Interesantpublicații